Domeniul culturilor energetice este unul relativ nou în agricultură. Pe plan mondial marea majoritate a culturilor energetice sunt experimentale și au statut de culturi comerciale. Acestea au în cele mai multe cazuri o densitate ridicată, fiind înființate cu specii de plante energetice cu un randament ridicat de producție. Plantele rezultate sunt folosite la ardere pentru generarea de energie termică. Predominant sunt întâlnite culturile de lemnoase precum salcia energetică sau plopul, dar și ierburi din zone cu climat temperat.
Pentru producția de biogaz1, important este conținutul de glucide. Printre culturile care pot fi procesate în silozuri și apoi convertite în biogaz le amintim pe cele de porumb, mei sau trifoi alb dulce.
1Biogazul este format dintr-un amestec de gaze (metan, hidrogen, dioxid de carbon etc.) de origine biogenă. Acestea se formează prin procesele de fermentație sau gazeificare a diferite substanțe organice. Biogazul este considerat combustibil alternativ.
În ceea ce privește biodiselul2, în ultimul deceniu producția obținută din culturi energetice a crescut constant în Europa. Acest fapt se datorează în principal culturilor de semințe de rapiță sau soia.
2Biodieselul este un biocombustibil sintetic lichid care se obține din lipide naturale precum uleiuri vegetale sau grăsimi animale. Se poate utiliza în substituirea totală sau parțială a petro-dieselului.
În general, culturile energetice pot fi clasificate în două categorii și anume:
- plante ierboase:
- plante anuale: rapița, soia, camelina;
- plante perene (care revin la viața an de an): iarba de pampas, iarba elefantului etc.;
- plante lemnoase: salcia, plopul, Paulownia etc.
Culturi energetice în România
În țara noastră sunt întâlnite și pot fi cultivate diverse culturi energetice, întrucât solul și clima permit aceste lucru.
Printre acestea se numără următoarele:
Culturi energetice ierboase anuale:
Cerealele
Principalele cereale utilizate pentru obținerea de bioetanol3 sunt porumbul și grâul. Problema care apare în cazul acestora este cea a concurenței între utilizarea producțiilor în scop alimentar sau în scop energetic. Din 3 tone de porumb se poate obține 1 tonă de bioetanol. Totuși, trebuie să luăm în calcul faptul că o cultură intensivă a porumbului pentru a obține bioetanol necesită utilizarea unor cantități semnificative de pesticide. Pesticidele au un efect dăunător asupra solului, ceea ce înseamnă că se anihilează principalul avantaj al acestui combustibil și anume faptul că afectează mai puțin mediul. O altă discuție apare atunci când vine vorba despre utilizarea porumbului ca resursă principală pentru biocombustibil. Acest lucru înseamnă că recolta destinată hranei umane și animale scade, fapt ce ar putea duce la o creștere a prețurilor și chiar la o criză alimentară.
3Bioetanolul este o sursă de energie 100% bio și regenerabilă. Acesta se obține prin fermentarea componentelor de zahăr și amidon din plante.
Rapița
Este cea mai cunoscută cultură energetică din România, fiind într-o continuă ascensiune. În anul 2019, România a fost pe locul 10 în topul producătorilor de rapiță la nivel mondial. În mod obișnuit se obțin circa 3 tone de semințe la hectar, din care se poate extrage o tonă de ulei crud. În Europa uleiul de rapiță este cel mai folosit la producerea de biodiesel (70-80%).
Soia
În principal este cultivată deoarece are o valoare alimentară deosebită atât pentru consumul uman, cât și pentru furajarea animalelor. De asemenea, pe lângă importanța alimentară, contribuie și la îmbunătățirea fertilității solului. În ceea ce privește producția de biodiesel, soia este una dintre principalele surse de grăsimi vegetale utilizate. În comparație cu bioetanolul obținut din porumb, biocombustibilul obținut în urma procesării boabelor de soia este mai ieftin, are o putere energetică mai crescută și producția presupune un proces mai puțin poluant.
Mai rar exploatate în România sunt culturile de Topinambur sau Napul porcesc și Camelina sau Inișorul.
Culturi energetice ierboase perene:
Iarba elefantului (Miscanthus X Giganteus)
A fost cultivată în ultimii ani în România în loturi experimentale. Fiind o cultură mai economică, s-a dovedit că poate fi un bun înlocuitor al culturilor de rapiță. Poate valorifica terenuri mai puțin propice agriculturii, cum ar fi terenurile marginale sau cele poluate.
Sorgul
Mai este denumită și “planta cămilă” deoarece poate crește acolo unde alte plante nu ar rezista, cum ar fi zone neregulate, cu puține precipitații. Seamnănă la exterior cu porumbul și este utilizată cu succes pentru obținerea de bioetanol.
În anul 2004, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea a obținut un hibrid dintre sorg și iarba de Sudan, cu denumirea comercială “Tereza 2004”. Hibridul este adaptat condițiilor de cultivare din țara noastră și este utilizat în principal pentru furajarea animalelor.
Iarba de Sudan
Este utilizată în preponderență ca furaj în țara noastră. Este foarte rezistentă la secetă și poate produce 2-3 recolte abundente de furaj pe an.
Poate fi cultivată cu succes atât pentru producția de biocombustibil, cât și în obținerea de produse pentru industria alimentară și zootehnică.
Culturi energetice lemnoase
Salcia energetică
Este o plantă care are cele mai bune rezultate pe terenurile cu un nivel mai ridicat de umididate, care nu sunt potrivite pentru alte culturi. Utilizarea salciei se face sub formă de tocătură, fiind utilizată în cazane speciale pentru tocătură sau în centrale energetice. De asemenea, se utilizează și sub formă de materie primă pentru realizarea de peleți sau brichete.
Plopul energetic
Este cultivat pe post de plantă energetică mai ales în America de Nord. În România este considerat a fi o cultură de perspectivă. Prima tăiere se face la 2 ani, iar mai apoi în fiecare an, timp de 10 ani. Biomasa obținută prin recoltare poate fi folosită sub formă de tocătură pentru alimentarea centralelor termice sau pentru transformarea în peleți.
Copacul prințesei (Paulownia)
Este cultivat în scop dublu, cea mai mare parte din recoltă comercializându-se pentru cherestea (70%), iar restul de reziduuri de la tăiere (în procent de 30%) se folosesc pentru alimentarea centralelor termice.
În perioada 2014 – 2020, au fost active câteva măsuri din Programul Național de Dezvoltare Rurală care au sprijinit proiectele de obținere a energiei din resurse regenerabile. Printre acestea se numără:
- Măsura 4 ”Investiții în active fizice” – care, printre altele, sprijină și investiții în instalații pentru producerea de energie electrică și/sau termică, prin utilizarea biomasei. Poți citi mai multe detalii aici.
- Măsura 6 ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” – care, prin submăsurile 6.2 ”Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale” și 6.4 ”Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole” sprijină producția de combustibil din biomasă (ex.: fabricare de peleți și brichete), în vederea comercializării, producerii și utilizării energiei din surse regenerabile pentru desfășurarea propriei activități. Poți citi mai multe detalii aici.
- Submăsura 8.1 „Împăduriri și crearea de suprafețe împădurite” – acordă sprijin pentru împădurirea terenurilor agricole și neagricole. Printre speciile eligibile pentru împădurire regăsim inclusiv salcâmul și 3 specii de salcie: salcie albă, salcie căprească și salcie plesnitoare. Poți citi mai multe detalii aici.
- Măsura 19 ”Dezvoltarea Locală LEADER” – printre altele, încurajează și investițiile ce vizează promovarea utilizării surselor de căldură pe bază de biomasă și crearea și dezvoltarea de sisteme de producere și distribuție a biogazului la nivel de comunitate. Poți citi mai multe detalii aici.
În luna octombrie, Parlamentul European a votat în favoarea reformei Politicii Agricole Comune, care va impune obligații mai mari pentru protecția mediului. Cu siguranță reforma va cuprinde și programe de finanțare a culturilor energetice și nu numai.
Pentru a avea în mod durabil câștig atât pe partea alimentară cât și pe cea energetică, politicile comunitare prevăd o coordonare clară și reală a culturilor fiecărei țări. Potențialul energetic al biomasei în România este unul apreciabil, care poate reprezenta o resursă durabilă pentru domeniul energiilor regenerabile, dar care încă este prea puțin exploatat.
Surse:
