Atunci când ne construim casa ne gândim în primul rând la arhitectura acesteia, dacă mergem spre clasic sau spre modern, care va fi luminozitatea, ce mobilă și decorațiuni să cumpărăm sau ce sistem de încălzire folosim: centrală pe gaz, pe combustibil solid sau hidrocarburi, ori încălzire electrică. În acest ansamblu, coșul de fum nu trebuie privit ca o anexă la construcție, ci ca parte componentă a sistemului de încălzire. Chiar dacă pare un element nesemnificativ, coșul de fum are o importanță majoră pentru că asigură evacuarea gazelor arse, nocive, și a fumului. Orice eroare de montaj, de îmbinare cu centrala sau o defecțiune a acestuia poate duce la intoxicații periculoase pentru viața noastră.
Coşurile de fum sunt supuse la solicitări de natură fizică şi chimică foarte intense, constând în variaţii mari de temperatură în perioade scurte de timp sau în cazuri nefericite are loc un şoc termic, cauzat de aprinderea depunerilor de funingine şi gudron, soldat cu temperaturi ce pot depăşi chiar şi 1000ºC. Condensul amestecat cu cenușa din coș are caracter acid, puternic coroziv. De aceea, coșurile de fum executate necorespunzător sau necurăţate periodic sunt extrem de periculoase, iar statisticile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență arată că multe incidente se produc din această cauză.
La construcția unui coș de fum, trebuie să avem în vedere mai multe detalii tehnice:
- Înălțimea – amplasarea să fie cât mai aproape de punctul cel mai înalt al construcţiei; coșul de fum trebuie să depășească cu 1 metru nivelul acoperişului și să se asigurare o înălţimime activă de tiraj de minimum 4 m.
- Materialele – cele mai folosite sunt inoxul, șamota sau oțelul inoxidabil cu dublu perete, toate acestea cu izolație termică.
- Diametrul – Dimensionarea secţiunii interioare a coşului trebuie făcută numai de către specialişti, în funcţie de caracteristicile tehnice ale sursei de căldură. Dacă diametrul este prea mare, atunci căldura se va pierde mai repede și va genera și un consum mare de combustibil. Daca este prea mic, atunci va bloca sau va incetini evacuarea fumului.
- Ramificațiile – fiecare schimbare de direcție a hornului scade capacitatea de aerisire și de aceea se recomandă maximum 3 coturi.
- Forma coșului ar trebui sa fie mai degraba rotundă (nu pătrată sau dreptunghiulară) deoarece facilitează distribuirea uniformă a fumului pe întreaga suprafață interioară a hornului, dar și curățarea mai ușoară a acestuia.
- Amplasarea – poate fi la exterior, dar și la interior. La centralele termice în condensare, coșurile de fum se montează în interior. La baza coșului se montează o uşiţă de curăţare termorezistentă şi etanşă.
Proiectarea și construirea coșului de fum se face numai de către specialiști, pe piață fiind firme autorizate în domeniu, costurile fiind de aproximativ 5.000 lei (materiale și manoperă).
Legislația din domeniul construcțiilor și prevenirii incendiilor nu permite, în majoritaea cazurilor, legarea mai multor aparate de utilizare la același coș de fum (centrale, sobe etc.). Doar în cazuri excepționale, cu o dimensionare corespunzătoare și cu materiale speciale, pot fi racordate mai multe aparate care utilizează gaze naturale la același canal de evacuare a fumului.
Un rol foarte important revine întreținerii coșurilor de fum. Recomandarea este ca verificarea şi curăţarea coșurilor de fum să se facă de două ori pe an, o dată obligatoriu înainte de începererea sezonului rece, operațiunile fiind făcute numai de către personal calificat și autorizat.