Stai acum în living și citești acest articol în timp ce centrala îți încălzește dormitorul în care o să intri abia peste șase ore, baia în care nu intră nimeni până diseară și camera copiilor care sunt la școală? Atunci trebuie să știi că plătești să încălzești pentru încăperi pe care nu le folosești continuu, în timpul unei zile. Și nu ești singur, mulți dintre noi încălzim uniform toată casa, indiferent dacă membrii familiei sunt sau nu acasă. Vestea bună: există soluții simple și accesibile care îți permit să încălzești doar spațiile ocupate, reducându-ți factura cu până la 30%. Hai să vedem cum funcționează zonarea termică și cum o pui în practică la tine acasă.
De ce ai nevoie de zonare termică în locuință?
Conceptul e simplu: în loc să menții 22°C în toată casa non-stop, încălzești diferit fiecare cameră în funcție de cât timp petreci acolo și când o folosești. Livingul unde stai seara merită 22°C, dar dormitorul copiilor când sunt la școală poate fi liniștit la 16°C. Baia poate fi călduță dimineața și seara, dar între timp nu are nevoie de aceeași temperatură. Dacă ai o cameră de oaspeți folosită o dată pe lună, nu merită încălzită deloc decât cu câteva ore înainte de sosirea oaspeților.
Cercetările arată că strategiile de zonare termică pot reduce consumul de energie pentru încălzire cu 20-30%, potrivit producătorilor de termostate smart. Studiile pe consumatori români confirmă interesul: 77% dintre proprietarii de locuințe au implementat măsuri de eficiență energetică în ultimii trei ani, motivați în proporție de 62% de dorința de a reduce costurile cu energia, conform unui studiu ING Bank realizat împreună cu Ipsos (un important institut de cercetări de piață) în septembrie 2025.
În plus, metodologia oficială de calcul al performanței energetice a clădirilor din România (MC001-2022) recunoaște conceptul de „zonare termică” drept o practică esențială în evaluarea consumurilor energetice, definind o zonă termică ca un spațiu sau grup de spații cu cerințe similare de confort termic și program de utilizare. Reglementarea specifică că performanța energetică trebuie calculată luând în considerare diferențele între zone, nu tratând clădirea ca un bloc omogen.
Strategii practice de compartimentare termică
Primul pas spre zonarea termică eficientă e să înțelegi structura termică actuală a locuinței tale. Fiecare casă are deja zone „naturale” determinate de utilizare și layout: zona de zi (living, bucătărie, dining), zona de noapte (dormitoare), zonele de serviciu (baie, hol, cămară). Ideea e să exploatezi aceste zone și să le faci independente termic una de alta.
Identificarea zonelor și prioritizarea lor
În majoritatea locuințelor românești, există trei-patru zone termice principale care merită tratate diferențiat. Zona de zi, unde familia petrece cele mai multe ore active, necesită confort termic constant între 20-22°C în orele de utilizare, de obicei 17:00-23:00 în zilele de lucru și mai mult în weekend. Zona de noapte, adică dormitoarele, poate funcționa perfect la 18-19°C noaptea (de fapt, dormim mai bine în camere mai răcoroase) și poate fi încălzită la 20-21°C doar dimineața când te îmbraci și seara când te pregătești de culcare.
Baia necesită un tratament special – ai nevoie de 23-24°C când faci duș dimineața și seara, dar între orele 9:00-17:00 când casa e goală, 16-17°C sunt suficiente. Holurile, coridoarele și spațiile de depozitare pot funcționa liniștite la 16-18°C permanent, servind ca zone tampon între camerele principale și exteriorul clădirii.
Barierele termice fizice: separarea efectivă a zonelor
Odată identificate zonele, trebuie create bariere termice între ele. Ușile închise între zone sunt prima și cea mai simplă barieră. O ușă interioară standard din lemn masiv de 40 mm reduce transferul de căldură între două camere cu aproximativ 30-40% comparativ cu ușa deschisă.
Pentru ușile între zonele critice – de exemplu, între living și hol, sau între zona de zi și zona de noapte – merită investit în îmbunătățiri simple. Garniturile de etanșare autoadezive pentru uși costă 10-15 lei pe ușă și reduc semnificativ pierderile de căldură prin rosturile dintre toc și canat. Instalarea lor durează 15-20 minute per ușă și nu necesită dispozitive speciale. O ușă cu garnituri bune poate reduce pierderile de căldură cu încă 20% față de una neprotejată.
Pentru deschiderile mari fără uși – de exemplu, între living și bucătărie open-space sau între hol și zona de zi – soluțiile sunt mai creative, dar la fel de eficiente. Perdele groase montate pe șină, care pot fi trase să separe zonele, funcționează excelent. O perdea groasă din material textil dublu strat cu căptușeală termică costă între 150-300 lei pentru o deschidere standard de 2,5 metri lățime și poate reduce transferul de căldură cu 40-50%. Important e ca perdeaua să ajungă de la tavan până la podea și să se suprapună lateral cu peretele cu cel puțin 15-20 cm de fiecare parte.
Paravanele și separatoarele de cameră sunt o altă opțiune flexibilă, mai ales pentru spații deschise sau camere mari cu funcții multiple. Un paravan pliabil din trei-patru panouri, confecționat din materiale cu proprietăți izolante poate nu e la fel de eficient ca o ușă solidă, dar adaugă un plus de rezistență termică și oprește curenții de convecție între zone.
Metodologia MC001-2022 specifică că pentru calculul corect al performanței energetice, „un spațiu elementar nu poate aparține parțial unei zone termice și parțial unei alte zone termice”, adică separările trebuie să fie clare și complete, nu parțiale sau simbolice.
Cortine termice, draperiile izolante și alte soluții textile
Ferestrele sunt punctele slabe ale oricărei locuințe din perspectivă termică. Prin ele pierzi de trei-patru ori mai multă căldură pe metru pătrat decât prin pereți.
Cortinele termice reduc aceste pierderi dramatic. O cortină groasă montată corect pe toată suprafața ferestrei funcționează prin două mecanisme: creează un strat de aer static între geam și material care servește ca izolație suplimentară și reduce radiația termică directă dintre suprafața geamului rece și restul camerei. Rezultatul: reducerea pierderilor de căldură prin fereastră cu 25-40%, în funcție de calitatea cortinei.
Tipuri de cortine termice disponibile în România
Pe piața românească găsești câteva categorii de cortine cu proprietăți izolante. Cortinele blackout cu spate acoperit cu material reflectorizant sunt cele mai accesibile – costă între 80-150 lei per metru de lățime și se găsesc la majoritatea magazinelor de profil. Au un strat exterior decorativ și unul interior alb sau argintiu care reflectă radiația termică înapoi în cameră. Eficiența lor se traduce prin reducere de 25-30% a pierderilor termice.
Cortinele cu căptușeală termică separată, confecționate din două sau trei straturi de material textil gros, cu un miez din vatelină sau fibră sintetică, sunt următorul nivel. Se pot comanda la magazinele de draperii sau online, costă 150-250 lei per metru lățime. Eficiența crește la 30-35% reducere pierderi termice și oferă și izolație fonică.
Pentru o performanță maximă, există cortine specializate cu inserții de materiale tehnice, cum ar fi folie de aluminiu, poliester metalizat, chiar și straturi subțiri de neopren. Acestea costă 200-350 lei per metru dar pot reduce pierderile cu până la 40%. Se găsesc la producători specializați sau online.
Montarea și utilizarea corectă
Eficiența cortinei depinde enorm de felul în care este montată. Bara de prindere trebuie fixată cât mai aproape de tavan și cât mai departe de perete – ideal 10-15 cm distanță de perete – pentru a crea un „buzunar” de aer între geam și cortină. Cortina trebuie să fie cu minimum 20-30 cm mai lată de fiecare parte decât fereastra, pentru a putea fi trasă complet și a nu permite scurgeri de aer rece pe lateral. Și cel mai important: cortina trebuie să ajungă până la podea sau chiar să fie cu 5-10 cm mai lungă și să se odihnească pe podea, pentru a bloca complet curentul de aer rece care coboară de la geam.
Utilizarea corectă înseamnă să tragi cortinele în momentele critice: dimineața devreme când afară e foarte frig și geamurile radiază cel mai mult frig în cameră și seara după ce se lasă întunericul. În zilele însorite de iarnă, strategia se inversează: lași cortinele deschise pe ferestrele orientate spre sud pentru a capta căldura solară gratuită, apoi le tragi după apus pentru a păstra căldura acumulată.
Rolele termice și jaluzele exterioare
Pentru cei care vor soluții mai tehnice, rolele termice reprezentă o alternativă excelentă. Un rol termic de calitate – de exemplu, modelele cu miez din polistiren sau cu fagure – se montează direct pe tocul ferestrei și formează un sistem complet de izolare, putând reduce pierderile termice cu până la 45-50% când sunt coborâte.
Jaluzele exterioare, montate pe fațadă, sunt și mai eficiente, pot reduce pierderile termice cu peste 50% noaptea când sunt coborâte, și vara protejează de soare excesiv. Problema e că necesită intervenție la exterior și costă mai mult.
Zonarea cu termostate multiple
Separările fizice și cortinele sunt fundamentul zonării termice, dar adevărata eficiență vine când adaugi controlul electronic inteligent: termostate separate pe fiecare zonă care pornesc și opresc încălzirea independent. Asta înseamnă că nu mai încălzești dormitoarele la ora 14:00 și nu mai menții livingul la 22°C la ora 3:00 dimineața când toată lumea doarme.
Arhitectura unui sistem multizonă
Un sistem de control termic pe zone are câteva componente esențiale. În centru e centrala termică sau sistemul de încălzire care produce căldura. De acolo, instalația se ramifică în circuite separate – câte unul pentru fiecare zonă. Pe fiecare circuit stă un termostat care decide când zonă respectivă primește căldură și când nu.
Pentru locuințele noi sau pentru renovări complete, varianta optimă e instalarea cu circuite separate de la bun început. Dar pentru locuințele existente cu încălzire în radiatoare, soluția cea mai practică și mai ieftină sunt capetele termostatice smart montate direct pe radiatoare, combinate cu termostate de ambient în fiecare cameră.
Instalarea practică
Pentru cei tehnici, instalarea unui sistem multizonă e fezabilă ca proiect DIY (do it yourself), mai ales dacă alegi termostate wireless. Un sistem cu trei zone, necesită montarea receptorului central la centrală (conectare pe două fire la bornele termostat, conform schemei din manual) și plasarea celor trei termostate wireless în camerele respective. Durată: 2-3 ore pentru cineva cu experiență minimă în bricolaj electric. Economisești 200-400 lei costuri instalator.
Pentru sistemele mai complexe precum EvoHome sau pentru cei care vor siguranța unei instalări profesionale, chemarea unui instalator autorizat e recomandabilă. Costurile: 300-600 lei instalare și programare sistem cu trei zone, 600-1000 lei pentru sisteme cu 5+ zone sau cu integrări complexe. Avantajul e că instalatorul configurează și programările optime și îți explică cum folosești sistemul la maxim.
Programarea inteligentă pentru economii maxime
Un termostat programabil devine eficient doar când e programat corect. Mulți oameni cumpără termostate smart, le setează pe „auto” și speră la magie. Realitatea: trebuie să investești timp să creezi programe care reflectă cu adevărat stilul tău de viață.
Pentru un apartament cu doi adulți care lucrează și un copil școlar, programul optim pe o zi de lucru ar putea arăta așa:
- Luni-Vineri – Living: 6:00-8:00 → 20°C (dimineața înainte să plecați), 8:00-16:00 → 17°C (casa goală), 16:00-23:00 → 22°C (seara acasă), 23:00-6:00 → 18°C (noaptea când dormiți).
- Luni-Vineri – Dormitor părinți: 6:00-8:00 → 21°C (te îmbraci dimineața), 8:00-21:00 → 17°C (ziua nu stai acolo), 21:00-23:00 → 20°C (te pregătești de culcare), 23:00-6:00 → 18°C (dormit).
- Luni-Vineri – Dormitor copil: 7:00-7:30 → 21°C (se îmbracă pentru școală), 7:30-17:00 → 17°C (e la școală), 17:00-22:00 → 21°C (face teme, se joacă), 22:00-7:00 → 18°C (doarme).
- Luni-Vineri – Baie: 6:00-8:00 → 24°C (dușuri dimineața), 8:00-18:00 → 17°C (nimeni acasă), 18:00-22:00 → 24°C (dușuri seara), 22:00-6:00 → 17°C (noaptea).
Weekend-ul diferă: temperaturi de confort în mai multe zone, începute mai târziu dimineața, menținute mai mult ziua. Programarea zilelor libere, sărbătorilor și vacanțelor e la fel de importantă.
Sistemele avansate au funcție de „învățare”, astfel că monitorizează cât timp durează să încălzești o cameră de la 17°C la 22°C și pornesc automat încălzirea cu suficient timp înainte de ora setată pentru confort, minimizând consumul. De exemplu, dacă știe că livingul tău necesită 45 minute pentru +5°C, pornește automat la 15:15 pentru a avea 22°C la ora 16:00 când vii acasă.
Greșeli frecvente în zonarea termică și cum să le eviți
Mulți români încearcă zonarea termică dar fac greșeli care anulează economiile sau chiar cresc consumul. Iată ce să eviți.
Greșeala 1. Zone prea mici sau prea multe
Unii încearcă să creeze câte o zonă pentru fiecare cameră, ajungând la șapte-opt zone într-un apartament de 80 mp. Rezultatul: sistem complex, costuri mari, economii nesemnificative pentru că camerele mici oricum se influențează termic foarte mult reciproc. Regula generală: o zonă la 25-40 mp suprafață utilă. Pentru un apartament de 80 mp, trei zone sunt optime: zona de zi (living + bucătărie), zona de noapte (dormitoare), zona servicii (baie + hol).
Greșeala 2. Diferențe prea mari de temperatură între zone
Dacă ții livingul la 23°C și dormitorul la 14°C, pierderile de căldură prin pereții interiori între cele două zone devin masive. Peretele comun devine o „suprafață caldă” care radiază constant căldură către zona rece. Diferența optimă între zone vecine e maximum 4-5°C. Dacă vrei living la 22°C, dormitorul ar trebui minim 17-18°C, nu sub 15°C.
Greșeala 3. Umiditate și condens
Când scazi prea mult temperatura într-o zonă, mai ales într-o cameră puțin ventilată, riști apariția condensului și a mucegaiului. Camera la 15°C cu umezeală ridicată (70-80%) e un mediu perfect pentru mucegai. Soluția: nu coborî sub 16-17°C în camerele unde sunt surse de umiditate sau în cele slab ventilate. Și asigură ventilație adecvată – deschide ferestre 5-10 minute zilnic chiar și în camerele reci.
Greșeala 4. Programări statice care nu se adaptează
Mulți setează o programare în octombrie și o lasă neschimbată până în martie. Dar între noiembrie (-5°C afară) și martie (+10°C afară) diferența e enormă. Ce mergea perfect în ger îți supraîncălzește casa în primăvară timpurie. Revizuiește programările lunar sau folosește termostate smart care se adaptează automat la temperatura exterioară.
Greșeala 5. Închiderea totală a unei camere pe perioade lungi
Dacă pleci în vacanță și oprești complet încălzirea într-o cameră pentru o săptămână, riscul de îngheț al instalației crește dramatic, mai ales la pereții exteriori. Riscul de condens și mucegai e și mai mare când revii și reîncălzești brusc o cameră foarte rece și umedă. Soluția: nu opri niciodată complet încălzirea, chiar dacă pleci – lasă-o pe modul de protecție antigel, la 12-14°C.
Integrarea zonării termice cu alte sisteme smart home
Pentru cei care au sau plănuiesc ecosisteme smart home, zonarea termică se integrează perfect și amplifică beneficiile.
Sincronizarea cu senzori de prezență
Un senzor de mișcare în living care detectează că nu a fost nimeni acolo de trei ore poate declanșa automat reducerea temperaturii cu 3-4 grade. Când cineva intră, sistemul reîncălzește automat la confort. Astfel de automatizări se pot crea în Home Assistant, Google Home sau Alexa dacă termostatele sunt compatibile.
Geofencing și detecția plecării din casă
Termostatele smart avansate pot detecta prin GPS-ul telefonului tău când pleci de acasă și când te întorci. La plecare, reduc automat temperaturile pe toate zonele la nivel „absent”. La întoarcere, reîncălzesc cu suficient timp înainte să ajungi. Economiile: 10-15% suplimentar față de programare statică, pentru că elimină situațiile când uiți să reduci temperatura manual înainte să pleci.
Scenarii complexe și automatizări
Cu unele aplicații poți crea scenarii de genul: „Plecare weekend”, când se reduc toate zonele la 15°C și activează protecția antigel. „Seară de film” poate încălzi livingul la 23°C și reduce dormitoarele la 17°C. Scenariul „Oaspeți” poate activa încălzirea în camera de oaspeți cu 2 ore înainte de sosire. „Economie maximă” poate reduce toate zonele cu 2 grade față de programul standard.
Concluzie: de unde începi?
Zonarea termică nu trebuie făcută dintr-o dată și nu necesită investiții uriașe. Poți implementa treptat, începând cu măsurile simple și adăugând complexitate pe măsură ce vezi rezultatele.
Cele mai importante lecții pentru o zonare termică reușită: planifică zonele logic în funcție de utilizare, nu crea prea multe zone complexe, menține diferențe rezonabile de temperatură între zone vecine (maximum 4-5 grade), programează în funcție de rutina ta reală nu de una imaginară, revizuiește și ajustează programările pe măsură ce anotimpurile se schimbă. Și nu uita: zonarea perfectă e cea pe care o folosești efectiv, nu cea mai tehnologică de pe hârtie.
Surse:
- Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor
- Studiu ING Bank + Ipsos (2025)
- Studiu despre-energie.ro
- CazaneCentrale.ro
- Studiu Reveal Marketing Research (2023)
Citește și: