Deși consumul de gaze naturale este măsurat în metri cubi, cu ajutorul contorului instalat la fiecare locuinţă, factura o plătim pentru kWh, adică pentru unităţi de energie. Cum se face conversia de la mc la KWh şi la ce folosește?
În România, facturarea consumului de gaze naturale în funcţie de cantitatea de energie utilizată de către consumator a fost introdusă în 2008, până atunci la bază fiind volumul gazelor naturale consumate. Dar de ce a fost nevoie de trecerea la acest sistem?
Dincolo de faptul că România s-a raliat unor standarde europene în domeniu, facturarea în unităţi de energie reflectă mai bine calitatea gazelor naturale. Vom explica pas cu pas această afirmație.
Cum se calculează cantitatea de energie
Gazul natural este un combustibil, iar atunci când arde degajă energie. Conţinutul de energie al gazelor naturale este determinat de puterea calorifică a acestora, mai exact cantitatea de căldură degajată prin arderea unui metru cub de gaze naturale. Această cantitate de căldură poate varia în funcţie de compoziţia chimică a gazelor naturale, aceasta din urmă fiind determinată la rândul ei de sursa de proveniență a acestora.
Cantitatea de energie sau unităţile de energie măsurate în kWh se calculează înmulţind cantitatea de gaze naturale indicată de contor, în metri cubi, cu puterea calorifică superioară (PCS), un parametru de calitate a gazelor naturale, variabil, specific fiecărei zone de calitate. Iar pentru a ști care este suma pe care o avem de plătit pentru gazele naturale consumate, unităţile de energie (kWh) se înmulţesc cu preţul unitar pentru unitatea de energie (lei/kWh).
Cine măsoară și cum puterea calorifică superioară
Reglementările în domeniu privind facturarea în unităţi de energie pentru gazele naturale au fost stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Calitatea gazelor naturale reflectată de puterea calorifică superioară a gazelor naturale este determinată de către operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale Transgaz sau de către producătorii de gaze naturale, în funcţie de arondarea consumatorului la una dintre zonele de calitate, în România fiind stabilite mai multe zone de calitate.
Ce sunt zonele de calitate
Zonele de calitate gaze sunt zonele pentru care calitatea gazelor naturale este omogenă şi constantă, alimentate prin una sau mai multe staţii de reglare măsurare predare a gazelor naturale de la transportator și/sau de la producător. Pentru fiecare zonă de calitate gaze, conform procedurilor stabilite de către ANRE, operatorul de transport sau operatorul de distribuție informează furnizorul de gaze naturale în legatură cu puterea calorifică a gazelor naturale vehiculate, acesta fiind un parametru ce stă la baza facturării.
Determinarea puterii calorifice se face cu ajutorul unor echipamente speciale, gazcromatografe, care determină puterea calorifică pe baza analizei compoziţiei chimice a gazelor naturale și este stabilită de Organizația Internațională de Standardizare (ISO). Calitatea gazelor naturale este determinată de compoziţia chimică a acestora care variază în funcţie de câmpurile de extracție. Gazele naturale conţin in principal metan împreună cu alte hidrocarburi (etan, propan, butan etc.). De asemenea, în compoziţia gazelor naturale pot fi întâlnite şi elemente ca azotul, heliul, dioxidul de carbon, precum şi cantităţi mici de hidrogen sulfurat etc.
În concluzie, puterea calorifică superioară se determină în baza unor standarde internaţionale şi pune în evidenţă calitatea gazelor naturale vehiculate în sistemul de transport și care, în cele din urmă, prin intermediul sistemului de distribuție, ajung la consumatorul final.
Revenind la factura noastră, furnizorul de gaze naturale primeşte datele privind puterea calorifică superioară de la operatorul sistemului de transport al gazelor naturale sau, după caz, de la producător, respectiv de la distribuitor, pe care le utilizează în calcularea facturii, în funcţie de consumul de gaze naturale pe care îl avem într-o anumită perioadă de timp.
Puterea calorifică superioară a gazelor naturale este publicată zilnic de operatorul de transport, de producător şi de operatorul de distribuţie.
Astfel, pe factură apar evidențiate distinct cantitatea măsurată în metri cubi, puterea calorifică superioară în kWh/m3, cantitatea consumată în unități de energie (kWh), prețul unitar în lei/kWh.
Introducerea acestui parametru pune în evidenţă mai bine calitatea gazelor naturale, spre deosebire de perioada anterioară când facturarea se făcea strict în baza consumului de gaze naturale măsurat în metri cubi.