Reducerea consumului de energie, micșorarea costurilor facturilor la energie, protejarea mediului, scăderea dependenței energetice față de furnizorii externi de gaze și de ulei reprezintă niște avantaje care pot fi atinse printr-un efort comun de eficientizare a producției și a consumului de energie.
Pentru ca toate cele 27 de State Membre ale Uniunii Europene (UE) să beneficieze de aceste avantaje, liderii europeni au analizat și au agreat o serie de obiective pentru anul 2020, dar și pentru mai departe în viitor.
Propunerile strategice pentru anul 2020 în ceea ce privește industria energetică țin cont de nevoile consumatorilor și de schimbările climatice. Prin obiectivele stabilite se urmărește o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă. Astfel, liderii UE au setat pentru anul 2020 drept obiective:
- Reducerea emisiilor de gaze cu 20% față de emisiile din anul 1990;
- 20% din energia Uniunii Europene să fie produsă din resurse regenerabile;
- 20% îmbunătățirea eficienței energetice.
Îndeplinirea acestor obiective aduc creșterea siguranței energetice a UE, reducând nevoia de import de energie.
Îmbunătățirea eficienței energetice cu 20% înseamnă un consum final de energie al UE de maximum 959 Mtoe* și un consum primar de energie care să nu depășească 1312 Mtoe*.
*toe – tone echivalent petrol; reprezintă o unitate de măsură standardizată pentru a măsura consumul de energie produsă din mai multe tipuri de combustibili.
*mtoe – milioane tone echivalent petrol
Ce înseamnă dependența energetică?
Dependența energetică arată în ce măsură se bazează un stat sau o economie pe importul de energie din alte state, pentru a acoperi consumul intern. Consumul intern include producția de energie primară, importurile, schimbările de stocuri și energiile recuperate.
Dacă energia produsă pe teritoriul statului nu este suficientă pentru a acoperi consumul intern, statul respectiv trebuie să importe diferența de energie. Nivelul de energie importată arată dependența energetică a statului respectiv.
În cadrul Uniunii Europene, dependența energetică se măsoară prin necesarul total de energie, a celor 27 de state membre care, începând cu 1 februarie sunt: Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Latvia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Olanda, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Suedia. Pe 31 ianuarie 2020 Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană.
Ce reprezintă consumul primar și final de energie?
Consumul primar de energie măsoară totalul de energie necesar unei țări. Acesta reprezintă consumul intern brut, excluzând consumul în scopuri non-energetice (de exemplu gazul folosit în industria chimică).
Consum final de energie semnifică totalul de energie folosit de consumatorii finali. Reprezintă energia finală care ajunge la consumatori.
Consumul primar de energie măsoară totalul cererii domestice de energie, iar consumul final se referă cât consumă de fapt consumatorii finali. Diferența dintre ele arată care este nevoia de consum în sectorul energetic, dar și pierderile din urma transformării și distribuției energiei.
Cum a evoluat consumul de energie al UE și care sunt obiectivele viitoare?
Consumul de energie al Statelor Membre ale Uniunii Europene a fost stabil în 2018, având un consum primar de energie de 1376 Mtoe și un consum final de energie de 990 Mtoe, cu 0.02% mai mult decât în 2017.
Unul dintre obiectivele Uniunii Europene pentru anul 2020 este de a reduce consumul de energie cu până la 20%, adică 1312 Mtoe pentru consumul primar de energie și 959 Mtoe pentru consumul final de energie. În 2018, consumul se apropia deja de acestă țintă, existând o diferență de 4,9%, iar până la îndeplinirea obiectivului din 2030 era o diferență de 22%. Ținta pentru 2030 presupune atingerea unui consum primar de energie de 1128 Mtoe și a unui consum final de energie de 846 Mtoe.
Cel mai mare consum primar de energie din ultimii ani a fost în 2006 cu o diferență de 15,2% față de ținta stabilită pentru 2020, iar cel mai scăzut consum a fost atins în 2014, cu o diferență de doar 1,5% față de targetul din 2020. Deși între anii 2007-2014 exista un trend descendent al consumului de energie, după 2014 acesta a început să crească. Creșterea consumului a fost influențată, parțial de scăderea prețurilor la petrol, dar și a iernilor mai reci.
—infografic—
Conform datelor prezentate de Eurostat, în 2018, statele membre ale Uniunii Europene (27 de state, fără Regatul Unit) au avut un consum primar de energie de 1375.7 Mtoe dintre care Germania (291.7 Mtoe), Franța (238.9 Mtoe), Italia (147.2 Mtoe), Spania (124.6 Mtoe) și Polonia (101.1 Mtoe) sunt țările care au avut cel mai mare consum primar de energie. În România, consumul primar în 2018 a fost de 32.5 Mtoe. În ceea ce privește consumul final de energie la nivelul Uniunii Europene în 2018, acesta a fost de 989.5 Mtoe, dintre care România a avut 23.5 Mtoe.
—infografic—
În România, în perioada 2013-2018 a fost un consum de energie stabil, cu o ușoară creștere în 2017 și 2018. Se dorește ca trendul de consum să fie unul descrescător pentru a atinge obiectivul stabilit la nivelul Uniunii Europene.
—infografic—
Beneficiile aduse de implementarea măsurilor de eficientizare a energiei
Măsurile de eficientizare a energiei luate de-a lungul timpului de întreaga Uniune Europeană își măsoară succesul în beneficii deja existente, dar și în avantaje viitoare:
Beneficiile aduse până acum:
- Clădirile nou construite consumă jumătate față de cele construite în 1980;
- Eficientizarea aparaturii aduce facturi mai mici consumatorilor;
- Consumatorii au putut economisi mai mult datorită angajamentului luat de țările membre UE că până în 2020 vor fi achiziționate până la 200 milioane de contoare inteligente pentru energia electrică și 45 milioane pentru gaz.
- A crescut cota frigiderelor etichetate cu eficiență energetică A și peste.
Avantajele pe care le aduce implementarea măsurilor de eficientizare a energiei:
- Scăderea importurilor de gaz;
- Reducerea costurilor energetice pentru consumatori;
- Stimularea oportunităților de afaceri pentru companiile europene (ex: firmele de construcții, producătorii de echipamente, firmele de transport);
- Noi locuri de muncă în industrii care investesc în eficiența energetică.
Surse: