Categorii
Eficiență energetică Energie electrică

Cum alegem hota potrivită pentru bucătărie?

Amenajarea unei locuințe, indiferent că este una nouă sau cea în care locuim deja, ne aduce în prim plan bucătăria și funcționalitatea ei. Aici electrocasnicele sunt, în general, un element central al spațiului unde preparăm mâncarea, urmărind în primul rând caracteristicile combinei frigorifice, plitei, cuptorului sau ale mașinii de spălat vase. Dar, fără o hotă de bucătărie eficientă mirosurile degajate de hrana în pregătire, aburul și grăsimea s-ar îmbiba în pereți, în perdele și în părțile textile ale mobilierului și ne-ar crește și cheltuielile cu aerisirea și răcirea spațiului. Nici nu mai vorbim de situația unei bucătării deschise către living, în aceste cazuri fiind absolut obligatorie o hotă performantă, cu o mare capacitate de absorbție. 

Chiar dacă ne dorim să avem un consum de electricitate mic în bucătărie, putem să greșim dacă alegem o hotă numai în funcție de aspectul estetic, aceasta putând fi nepotrivită pentru încăperea noastră. 

Eficiența unei hote este dată de capacitatea de absorbție. Specialiștii din domeniu ne recomandă ca înainte de a achiziționa o hotă să cunoaștem volumul de aer din încăperea unde va fi amplasată. Acest volum de aer se înmulțește cu 10 pentru a afla ce hotă este eficientă pentru noi. Să presupunem că avem o bucătărie cu o lungime de 6 metri, o lățime de 4 metri, iar înălțimea este de 3 metri. Volumul de aer din această încăpere este de 72 m3, deci o hotă cu o putere de absorbție de peste 720 mc/h este ceea ce avem nevoie. O hotă de bucătărie de 300 mc/h pur și simplu nu va face față, mai ales dacă obișnuim să gătim des.

În cazul unei bucătării deschise către spațiul de luat masa sau living trebuie să luăm în calcul că avem nevoie de o hotă cu o capacitate de absorbție de minim 600 mc/h.

Pe lângă puterea de absobție, mai trebuie să tinem cont și de dimensiunile plitei sau ale aragazului: cel mai bine este să optăm pentru o hotă cu dimensiuni puțin mai mari decât ale suprafeței de gătit. Deasupra unui aragaz mic putem monta o hotă de bucătărie de 50 cm, dar pentru o plită cu șase arzătoare avem nevoie de o hotă de 90 cm sau chiar mai mare. 

Un alt reper de alegere a unei hote este numărul de motoare. Dacă alegem o hotă cu 2 motoare, trebuie să ne informăm și asupra nivelului de zgomot (db), pentru că e posibil să fie mai zgomotoasă decât una cu un singur motor. 

Hotă cu evacuare sau doar cu filtrare?

Alegerea unei hote potrivite depinde foarte mult de configurația bucătăriei și nevoile noastre, de aceea:

• O hotă de bucătărie cu evacuare ar trebui montată cât mai aproape de o fereastră sau de un perete exterior, pentru o performanță cât mai bună. Hota cu burlan elimină aerul cu particule reziduale în exterior, în timp ce filtrul reține grăsimea și mirosurile. 

• O hotă de bucătărie fără evacuare recirculă aerul: atrage fumul și mirosurile în sistemul de filtrare și după ce îl curăță, îl eliberează înapoi în bucătărie. Chiar dacă este o opțiune utilă trebuie să știm că hota fără burlan are o eficiență mai scăzută comparativ cu una cu evacuare, iar filtrul acesteia trebuie înlocuit cu o frecvență mai mare. 

Este indicat să utilizăm filtre cu carbon, pentru că absorb mai bine decât cele din vâscoză, fibre de celuloză, poliester sau filtre metalice. 

Designul bucătăriei, factor determinant în alegerea unei hote

Hota trebuie să se armonizeze cu stilul de amenajare al încăperii și cu mobila de bucătărie aleasă. 

Într-o bucătărie modernă cu accente minimaliste este maipotrivită o hotă încorporabilă în blat, ale caror elemente telescopice permit extragerea lor atunci când gătim. Putem opta și pentru hote încorporabile în dulapul de deasupra plitei sau pentru hote decorative de perete, cu panouri în diverse modele. Important este să pastrăm linia decorului, mai ales într-o bucătărie de dimensiuni mici.  

O bucătărie spațioasă cu accente rustice ne va determina să optăm pentru o hotă decorativă, cu lemn. Aceasta se poate monta și deasupra unei insule de bucătărie, ceea ce este ideal dacă am încorporat o plită. 

O hotă din inox sau cu finisaj alb este adecvată bucătăriilor tradiționale, în timp ce una cu finisaj negru sau în nuanțe de cupru va completa perfect decorul unei bucătării cu accente industriale sau rustice. Dar, o hotă decorativă într-o culoare inedită, precum verde sau roz, poate deveni cu ușurință punctul de interes al unei bucătării pline de personalitate. 

Indiferent ce hotă achiziționăm trebuie respectate instrucțiunile de montare și să ținem cont de distanța recomandată între hotă și suprafața de gătit. În general, aceasta ar trebui să fie undeva între 65 și 75 cm dacă este montată deasupra, pentru ca aparatul să funcționeze la capacitate maximă, fără să ne afecteze vizibilitatea și spatiul de manevră atunci când gătim.

Costurile de utilizare și întreținere pentru o hotă

Trebuie să avem în vedere că hotele necesită alocări financiare pe toată durata de viață deoarece pe lângă prețul de achiziție sunt și cheltuielile periodice cu înlocuirea filtrelor și consumul de energie.

Investiția inițială pentru achiziția unei hote pentru un apartament poate fi cuprinsă în general între 600 lei și 5000 de lei, în cazul unei hote cu o putere de absorbție de aproximativ 600 mc/h. Prețul este dat și de consumul de energie electrică, pentru că în cazul hotelor cu eficiență crescută consumul anual de energie este de aproximativ 50 kW/h, în timp ce pentru hote cu o clasă de eficiență scăzută consumul anual de energie este de aproximativ 110 kW/h.

Pe lângă aceste costuri pe care le putem analiza de la achiziție, este util să avem în vedere și cheltuielile periodice pentru înlocuirea filtrelor, costuri care pot fi cuprinse între 20 și 200 lei. Este important să ne documentăm înainte de a alege o hotă de bucătărie și ar trebui să ținem cont de informațiile de mai sus pentru a ne asigura că avem un produs performant și estetic. 

Surse:

Categorii
Eficiență energetică Energie electrică Gaze naturale

Cogenerarea și trigenerarea: principii de funcționare și avantaje

În termeni generali, prin cogenerare (CHP) înţelegem producerea energiei electrice și termice, utilizând același combustibil, în aceleaşi instalaţii. Cogenerarea este o formă eficientă de transformare a energiei primare, iar prin utilizarea motoarelor pe gaz aceasta poate asigura economii primare de energie chiar și de 40-50%, comparativ cu achiziționarea separată a curentului electric de la rețeaua de electricitate și a gazului pentru alimentarea boilerelor, oferind în același timp și o scădere semnificativă a emisiilor de CO2.

Centrala de cogenerare are ca principiu de funcționare transformarea energiei din combustibilul gazos, lichid sau solid în energie mecanică, prin arderea gazului în cilindrii unui motor (cogenerare se poate face și cu turbine cu gaz, turbine cu abur care folosesc drept combustibil gazul natural), determinând antrenarea arborelui cotit al motorului. Această energie mecanică este utilizată, la rândul său, pentru antrenarea alternatorului motorului, producând energie electrică. În timpul acestui proces, se produce aproximativ 45% energie electrică și 45% energie termică, iar 10% reprezintă pierderi. Căldura reziduală produsă la generarea energiei electrice este utilizată eficient în sistemele de încălzire și cele pentru prepararea apei menajere de consum pentru hoteluri, școli, clădiri de apartamente sau sedii de birouri și spații industriale ori pentru a obține abur.

Componentele principale ale unei centrale de cogenerare sunt următoarele:

• Motor pe gaz sau turbină cu gaz;

• Generator pentru a produce energie;

• Schimbătorul de căldură sau cazanul pentru recuperarea energiei termice;

• Echipamente electrice de comutare și control pentru distribuția energiei electrice;

• Echipamente hidraulice pentru distribuția energiei termice.

Centralele combinate de producere a energiei electrice și termice sunt, de obicei, integrate în apropierea utilizatorului final, contribuind astfel la reducerea pierderilor asociate transportului și distribuției, îmbunătățind performanța generală a rețelei de distribuție a curentului electric sau agentului termic.

În cazul în care combustibilul utilizat pentru motorul pe gaz este unul din sursă regenerabilă, cum ar fi biogazul, CHP poate constitui o sursă sustenabilă de energie electrică și termică.

Ce este trigenerarea?

Trigenerarea a apărut în urma sistemului de cogenerare, ca o extindere a lui și reprezintă producerea simultană a trei „produse energetice”: căldură, energie electrică şi frig/ apă răcită.

Trigenerarea sau producerea combinată a energiei electrice, termice și a răcirii (CCHP) este procesul prin care cea mai mare parte a căldurii produse de o centrală de cogenerare este folosită la răcirea apei pentru instalațiile de climatizare sau refrigerare. Pentru aceasta, la centrala de producere combinată a energiei electrice și termice (CHP) se conectează un chiller cu absorbție.

Combinând o centrală de cogenerare cu un chiller cu absorbție se poate utiliza surplusul de căldură sezonier pentru răcire. Apa caldă din circuitul de răcire a centralei are rol de energie energie primară pentru chiller. Totodată, gazul fierbinte de evacuare de la motorul pe gaz poate fi utilizat și ca sursă de energie pentru producerea aburului, care poate fi folosit ca sursă de energie pentru un chiller cu absorbție, cu efect dublu, având un nivel ridicat de eficiență. Astfel, până la 80% din energia termică a centralei de cogenerare poate fi transformată în apă răcită și chiar 100%, în funcție de randamentul chiller-ului. În acest fel, este posibilă utilizarea pe tot parcursul anului a capacității sale și eficiența generală a centralei de cogenerare poate fi sporită semnificativ.

Avantajele trigenerăriisunt similare cu cele din cazul cogenerării, având efecte benefice asupra mediului, dar și din punct de vedere tehnico-economic, comparativ cu producerea separată de energie, agent termic și frig:

• Costuri reduse de combustibil și energie;
• Consum electric mai mic în perioadele de vârf din timpul verii;
• Scad costurile unitare prin concentrarea producţiei celor trei forme de energie şi datorită economiei de energie primară totală consumată.

Investiția inițială nu este deloc neglijabilă, dar se poate amortiza rapid prin reducerea masivă a consumului de energie. De asemenea, în calculul investitiei inițiale, trebuie avute în vedere și costurile mai mici cu instalatia electrică a unei cladiri dotate cu sistem de trigenerare: racordul electric este de putere mai mică, iar instalatia internă este mai puțin costisitoare.

Dacă mergem și mai departe cu investițiile în sustenabilitatea afacerii, cvadgenerarea duce acest proces la un alt nivel, adăugând sisteme de epurare a dioxidului de carbon din gazele de evacuare de la motor. Cvadgenerarea oferă nu doar avantajul unei producții de înaltă eficiență, folosind peste 90% din energia conținută în gaz, ci utilizează și dioxidul de carbon, un produs secundar al procesului de ardere, atingând astfel cele mai înalte niveluri de performanță de mediu, oferind reducerea emisiilor de carbon.

Surse:

Categorii
Gaze naturale

Ce facem dacă se strică detectorul de gaze naturale?

Ca orice alt aparat din casă și detectorul de gaz are o durată medie de funcționare și la un moment dat este necesar să îl înlocuim. Deși achiziționarea unuia nou este la fel se simplă ca și cumpărarea unui filtru de cafea – oricine poate face asta, în ceea ce privește punerea în funcțiune lucrurile stau altfel, operațiunea fiind realizată doar de firme specializate.

Așadar, dacă în urma verificării instalației de gaz vi s-a comunicat că detectorul nu mai funcționează sau că din diferite motive trebuie înlocuit (este foarte vechi, a fost deteriorat, s-a stricat vreun mecanism etc.) pentru a achiziționa un aparat nou aveți două variante:

  • fie mergeți direct de la un magazin care comercializează astfel de produse (de exemplu firme de bricolaj, instalații și amenajări interioare);
  • fie contactați o firmă autorizată ANRE și solicitați înlocuirea cu unul nou, funcțional.

Dacă optați pentru prima variantă trebuie să fiți atenți ca detectorul de gaze cumpărat să aibă marcajul european de conformitate CE, declarația de conformitate dată de producător pentru utilizarea în instalații de gaz sau să fie însoțit de un certificat tehnic emis de o autoritate abilitată. Prețul unui detector variază între 100 și 300 de lei, garanția oferită de producător fiind de doi ani.

În ambele cazuri, instalarea detectorului de gaz se face exclusiv de către o firmă autorizată ANRE iar manopera pentru montaj este între 300 și 600 de lei. Dacă este achiziționat un pachet pentru montarea detectoarelor de gaz într-un bloc întreg, clienții pot obține tarife mai avantajoase de la firma solicitată.

Lista firmelor autorizate ANRE poate fi consultată aici.

Detectoarele automate de gaze naturale au rolul de sesiza eventuale concentrații de gaze naturale în interiorul clădirilor, ca urmare a scăpărilor de gaze din sistemele de alimentare cu gaze naturale, de a avertiza sonor prezența concentrațiilor de gaze și de a întrerupe automat alimentarea cu gaze naturale pe instalațiile interioare.

Este obligatoriu să avem montate aceste detectoare în încăperile în care există aparate care funcționează cu gaze naturale, în cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcție specială (securizat, tip Thermopan etc.). Mai multe informații găsiți aici.

Categorii
Energie electrică Mașini electrice

De ce să alegem un mijloc de transport electric pe două roți

Deplasarea în marile orașe este o aventură din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, indiferent că este vorba de mijloace de transport public sau de autovehicule personale. Blocajele rutiere din timpul orelor de vârf și lipsa locurilor de parcare ne determină să identificăm soluții pentru nu mai pierde timp în trafic. O soluție prietenoasă cu mediul, care prinde din ce în ce mai mult teren și în România, este transportul electric pe două roți, adică: trotinete, biciclete și scutere electrice, respectiv hoverboard-uri.

Înainte de achiziționa un produs alternativ pentru deplasare în localități aglomerate este util să avem în vedere câteva criterii pentru a face o alegere care să ne ajute pe termen lung.

Distanța ce trebuie parcursă

Pe o trotinetă electrică putem parcurge în medie 40-50 km, în timp ce la bicicleta electrică distanța de autonomie se dublează. La vârful transportului pe două roți electric este scuterul, care ne poate transporta și 150 km, în timp de hoverdoard-ul este recomandat pe distanțe scurte (10 km).

Evident că aceste distanțe pot varia în funcție de înclinația terenului, temperatura exterioară, capacitatea bateriei, dar indiferent de conditiile de utilizare și tipul de produs achiziționat este indicat să fim atenți permanent la nivelul de încărcare a bateriei.

Viteza de deplasare

În cazul trotinetelor și bicicletelor electrice viteza de deplasare este de aproximativ 25-35 km/h, în timp ce la un scuter electric vorbim de o medie de 70 -80 km/h. La hoverdoard-uri viteza medie este de aproximativ 12 km/h.

Plăcerea de a conduce un vehicul electric pe două roți la viteze maxime trebuie cântărită foarte bine și trebuie să ținem cont de un traseu fără obstacole, de experiența noastră pe două roți, respectiv de inevitabilul imprevizibil: un câine care aleargă după tine, un copil cu ochii în telefon, neatent la drum etc.

Timpul de încărcare a bateriei

Acumulatorul se descarcă diferit în funcție de greutatea utilizatorilor, condiții de drum, pantă sau temperatură. Este util să evităm descărcarea completă și să lăsăm acumulatorii descarcați pe o perioadă mai mare de timp. În functie de tehnologia acumulatorului, acesta se poate încărca destul de repede, în decursul a câtorva ore. Pentru a scurta timpul de încărcare putem opta pentru un încărcator rapid.

Dacă o trotinetă, un hoverboard sau o bicicletă le putem duce într-un apartament pentru a le încărca, nu același lucru se poate întâmpla și cu un scuter. La scuterele electrice trebuie doar să luăm acumulatorul, care este detașabil și să îl punem, la încărcat, în casă.

Greutatea  

Un hoverdoard cântărește aproximativ 10 kg, o trotinetă electrică 15 kg, iar o bicicletă electrică circa 25 kg. Evident un scuter electric se află în topul greutății, cântărind 70 kg și tocmai de aceea este util să fim atenți al nivelul bateriei în timpul deplasării.

Prețul

Conform site-urilor de profil, prețul pentru un hoverboard este de aproximativ 500 de lei, iar o trotinetă electrică se poate achiziționa cu prețuri ce pleacă de la 2.000 lei. Pentru o bicicletă putem plăti de la 3.000 lei, în timp ce un scuter electric ne costă aproximativ 5.000 lei.

Banii pe care dorim să îi investim într-un mijloc de transport electric pe două roți reflectă și performanțele produsului: o greutate redusă și un acumulator cu o capacitate mărită, vor determina un preț mai mare.

Indiferent ce produs alegem trebuie să ținem cont de condițiile în care îl utilizăm, de siguranța noastră și a celor de lângă noi, de respectarea prevederilor legale de utilizare pe drumurile publice sau pistele special amenajate. O cască de protecție și îmbrăcămintea reflectorizantă ne ajută de multe ori, chiar dacă la început nu vedem necesitatea lor.

Surse:

Categorii
Energie electrică

Ce sunt tarifele diferențiate pe zone orare la energia electrică

În contextul liberalizării pieței de energie electrică, furnizorii de energie electrică se întrec în oferte, în speranța atragerii unui număr cât mai mare de clienți. Ofertele sunt diversificate, astfel ca fiecare client să o poată găsi pe cea care i se potrivește cel mai bine nevoilor sale de consum.

Una dintre noutățile din oferte se referă la readucerea în atenția clienților a tarifelor diferențiate pe zone (intervale, paliere) orare de consum. Practic, prețul energiei electrice nu mai este constant pe parcursul întregii zile ci diferă în funcție de intervalul orar în care este consumată.

Prin aceste tarife clientul este stimulat să-și „mute” o parte importantă a consumului din intervalele în care cererea de energie este mare, implicit și prețurile, în intervale în care cererea este scăzută, la fel și prețul.

De asemenea, sunt situații în care un tarif diferențiat se potrivește în mod natural, de exemplu în cazul unei case de vacanță, cu consum aproape zero în timpul săptămânii, dar folosită pe perioada weekend-ului.

Uzual, sunt doua tipuri de tarife diferențiate:

Pe două zone orare (zonă de zi și zonă de noapte):

  • zone de zi: de luni până vineri, între orele 7.00-22.00;
  • zone de noapte: de luni până vineri, între orele 22.00-7.00 și în weekend, de vineri de la ora 22.00 până luni la ora 7.00;

Prețul energiei este mai mic pe zona de noapte față de un tarif nediferențiat, dar mai mare pe zona de zi.

 Pe trei zone orare (zone de vârf, gol, normală):

SezonZonă de vârfZonă de golZonă normală
Vară (1 aprilie – 30 septembrie)8.00-9.0000.00-8.00; 21.00-00.00; și de vineri ora 21.00 până luni ora 8.00;9.00-21.00
Iarnă (1 octombrie – 31 martie)8.00-10.00
19.00-22.00
00.00-8.00; 22.00-00.00; și de vineri ora 22.00 până luni ora 8.00;10.00-19.00

Prețul energiei este mai mic pe zona de gol față de un tarif nediferențiat, similar pe zona normală și mai mare pe zona de vârf.

Aplicarea acestor tipuri de tarife presupune existența unor contoare care să poată înregistra consumul de energie pe fiecare dintre zone orare. La solicitarea unui tarif diferențiat, dacă nu ai montat un contor corespunzător, în general de tip SMART, distribuitorul din zona ta îți va monta gratuit unul.

Pentru ca prin alegerea unui tarif diferențiat pe zone orare să poți face economii importante la factura de energie față de un tarif nediferențiat, în cazul aceluiași consum, este necesar ca cel puțin 60% din consum să fie realizat în zonele de noapte sau de gol, în funcție de tariful ales.

Consumul de energie este caracteristic unei anumite dotări electrocasnice și a unui anumit grad de folosire a acesteia, de asemenea poate avea și o evoluție sezonieră. Interesul fiecărui consumator este să îl reducă la minim realizabil, cu asigurarea confortului dorit.

Tarifele diferențiate permit realizarea de economii la factură, în condițiile păstrării aceluiași consum, dar modificând distribuția acestuia.

Distribuția consumului pe perioada unei zile este la îndemâna noastră și putem relativ ușor să mutăm o parte importantă  a acestuia în zonele cu prețuri mici (zonele de noapte sau de gol).  

În continuare îți prezentam câteva sfaturi în acest sens:

  • Dacă utilizezi pentru alimentarea cu apă soluția cu hidrofor, poți programa funcționarea acestuia în zonele de noapte/gol, apa este stocată într-un rezervor și o utilizezi ulterior gravitațional sau cu consum energetic mai redus.
  • Dacă pentru prepararea apei calde folosești energie electrică, poți programa boilerul cu acumulare să prepare apa caldă noaptea, asigurând disponibilul pentru consumul de peste zi.
  • Programarea funcționării unor electrocasnice în zonele cu preț mic (mașină de spălat/uscat rufe, cooker-e etc.) contribuie de asemenea la economii la factura de electricitate.

Dar, există niște limite, trebuie să te gândești și la confortul tău. Dacă, de exemplu, locuiești la bloc nu e recomandat să programezi mașina de spălat noaptea, îți afectează programul de odihnă și îți strici și relațiile cu vecinii.

În concluzie, fiecare trebuie să facă o analiză atentă și să decidă informat asupra alegerii unui asemenea tarif.

Surse:

Categorii
Eficiență energetică

Iedera, o barieră termoizolantă naturală a casei tale

O casă acoperita cu iederă sau alte plante cățărătoare atrage privirile prin eleganța și farmecul pe care le transmite, în mod deosebit în orașe, unde natura este înlocuită deseori cu betoane și sticlă. De pe stradă este fascinant să vezi un imobil acoperit de plante verzi, dar în același timp, locatarii se confruntă cu alte provocări.

Este bine să cunoaștem dinainte ce presupune existența acestei plante agățătoare pe fațada locuinței, dacă intenționăm să oferim casei un farmec aparte.

Ce trebuie să știm despre iederă?

Iedera este o plantă cățărătoare, care se dezvoltă predominant în medii umbrite și cu umiditate crescută, fiind cel mai adesea folosită ca plantă decorativă. Este o alegere populară pentru spațiile urbane sau pentru zonele poluate deoarece poate absorbi atât praful, cat și noxele. Înmulțirea se realizează foarte ușor (prin butași), însă viteza de răspândire a plantei reprezintă și primul motiv pentru care iedera poate fi dăunătoare, în special pentru dezvoltarea celorlalte plante. Dacă nu este îngrijită corespunzător, iedera va acapara cel mai probabil tot spațiul unei grădini.

Ce avantaje oferă iedera pe fațada unei locuințe?

Un studiu făcut de Universitatea Oxford a relevat câteva avantaje demne de reținut pentru aceasta plantă agățătoare. Studiul a demonstrat cum iedera poate crea o bariera termoizolantă la exteriorul locuintei, fiind testate locuințe învelite în iederă. Pe parcursul sezonului rece iedera a dus la încălzirea temperaturii de la interior cu până la 15%, iar pentru vară temperatura de la interior a scăzut cu până la 34%. În plus, studiul a demonstrat și faptul că iedera poate absorbi emanațiile poluante din mediul urban, prevenind ca acestea să ajungă în interiorul locuințelor.

La ce trebuie să fim atenți, înainte de a planta iederă pentru a acoperi fațada casei?

Iedera pe fațade devine un ajutor atunci când construcția se află într-o condiție bună și atunci când este îngrijită adecvat. Specialiștii ne recomandă să plantăm plante agățătoare și implicit iederă, doar dacă fațada casei este pe baza de ciment, pentru că odată ce se lipesc, în timp, menține umiditate și distruge suprafețele care au în componență var. Iedera este o plantă cu rădăcini aeriene, care vor prefera întotdeauna golurile dintre cărămizi sau alte părți constructive.  Mai mult decât atât trebuie să ne asigurăm tot timpul că iedera nu ajunge pe sub țigle, în jurul tâmplăriei din lemn sau să obtureze jgheaburile și scurgerile de apă. Pe măsură ce iedera se maturizează, devine mai groasă pentru a continua să crească,  transformând fisurile construcției în adevărate goluri.

În același timp, putem presupune că toate plantele care sunt atașate de structura casei sunt greutatea echivalentă a apei și că volumul acestora se va modifica în funcție de temperatură. Pe parcursul mai multor ani, acest lucru poate pune în pericol mortarul, iar în zonele cu multe cicluri de îngheț-dezgheț, această cronologie devine mult mai scurtă.

Iedera construiește o masă verde foarte voluminoasă și, prin urmare, unul dintre cei mai eficienți purificatori de aer, reprezentând uneori o necesitate pentru apartamentele din oraș. Dacă suntem dispuși să trecem îngrijirea iederei pe lista de activități regulate pentru imobilul nostru, atunci cu siguranță că fațada va atrage toate privirile.

Surse:

Categorii
Energie electrică

De ce să alegem un electrician autorizat ANRE pentru lucrări în casă?

Cu toții avem nevoie la un moment dat să reparăm instalația electrică din locuință sau să o modificăm pentru a face față unor aparate electrocasnice noi. Pentru a rezolva această situație suntem tentați să căutăm pe site-uri numele unui electrician cu rating sau să întrebăm între cunoștințe dacă știu un meseriaș bun.

Nu de puține ori s-a întâmplat să regretăm o alegere pentru că electricieni sunt pe piață, dar nu întotdeauna sunt cei de care avem noi nevoie. În Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) regăsim aproximativ 30 de ocupații în meseria de electrician, la care se adaugă și alte 10 ocupații de electromecanic. Din păcate, există persoane care nu menționează la preluarea unei lucrări într-o locuință că nu dețin autorizație ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei), pentru a nu pierde din clienți.

Ce reprezintă un electrician autorizat ANRE?

Electricianul autorizat ANRE are dreptul să desfăşoare activităţi de proiectare sau execuţie (inclusiv de întreţinere/mentenaţă/reparaţii curente) ale instalaţiilor electrice racordate la Sistemul Energetic Naţional (SEN).

Electricienii pot avea grade de autorizare de la I la IV, în funcție de vechimea în muncă și specializare, având dreptul să execute doar o serie de lucrări în baza autorizării ANRE. De exemplu, un electrician cu gradul I poate lucra doar sub coordonarea sau supravegherea electricienilor autorizaţi cu grade superioare, în timp ce un electrician cu gradul IVB poate executa instalații electrice cu orice putere instalată tehnic realizabilă și la orice tensiune nominală standardizată.

Cu ce vine în plus un electrician autorizat ANRE comparativ cu un alt electrician?

În general electricienii din domeniul instalațiilor electrice de joasă tensiune (instalații pe care le avem noi în case) au la bază un curs de calificare sau au absolvit o școală profesională sau chiar liceu de specialitate.

Dar, un electrician care are autorizație ANRE este obligat să mai facă suplimentar o serie de cursuri de prăgătire și să susțină examene pentru a se autoriza până la gradul IV. Astfel, avem garanția că cel care ne intră în casă ne oferă siguranța de care avem nevoie pentru reparația/ modificarea instalației electrice.

Unde găsim electricieni autorizați ANRE?

Prin accesarea link-ului: https://portal.anre.ro/PublicLists/AutorizatiiElectricieniAutorizati putem identifica pe fiecare județ în parte ce electricieni sunt autorizați ANRE, ce tip de autorizare au obținut și dacă aceasta este valabilă. Totodată, sunt disponibile și datele de contact ale persoanelor autorizate.

Surse

Categorii
Energie electrică Gaze naturale

4 pași simpli pentru alegerea termostatului potrivit pentru locuința ta

Oferta de termostate ambientale de pe piață este foarte diversificată în ceea ce privește tipurile și modelele, ceea ce poate face dificilă alegerea unui termostat potrivit. De aceea, îți prezentăm mai jos cum să alegi un termostat în câtiva pași simpli.

Ce este termostatul?

Este un mic aparat care îți oferă posibilitatea de a regla, programa și menține temperatura pe care o dorești în locuința ta, fie că folosești o centrală termică sau un aparat de aer condiționat. Funcționează simplu, cu ajutorul unor senzori care măsoară variațiile de temperatură ambientală și în funcție de valoarea setată de tine pornește sau oprește sistemul de încâlzire sau răcire pentru a menține temperatura dorită în locuință. Trebuie să știi de la bun început că poți folosi un astfel de dispozitiv doar atunci când spațiul în care îl vei instala nu depășește 80 de metri pătrați. Pentru o suprafață mai mare sunt necesare sisteme mai complexe.

De ce să iau unul?

Este recomandat să achiziționezi un termostat deoarece te poate ajuta să menții confortul termic în locuința ta și să controlezi consumul de energie. Termostatele moderne au comenzi care îți permit să setazi și să personalizezi temperaturile pe tot parcursul săptămânii, astfel încât să le poți adapta perfect la programul tău. Acest lucru nu numai că este mai convenabil, dar și maximizează eficiența sistemului tău de încălzire, ceea ce duce la un confort și economii mai mari. Instalarea unei noi generații de termostate programabile este una dintre cele mai simple modalități de a îmbunătăți confortul și de a reduce costurile cu energia cu până la 30%.

Cum îl aleg?

Alegerea unui termostat depinde de tipul de sistem de încălzire și răcire din locuința ta, de modul în care dorești să utilizezi termostatul și de opțiunile pe care le dorești disponibile.

Pasul 1:

Află ce termostat este compatibil cu tipul tău de sistem de încălzire și aer condiționat

Primul pas în alegerea termostatului este să știi cu ce lucrezi, astfel încât să știi ce cauți. Este important să identifici ce sistem de încălzire / răcire ai în locuință pentru a te asigura că noul tău termostat va fi compatibil.

Identificarea sistemului este necesară deoarece, de exemplu, pentru centralele pe gaz se poate achiziționa aproape orice tip de termostat însă situatia se schimba dacă ai o centrală pe lemne, solutia potrivită în acest caz fiind un termostat bimetal cu imersie sau unul cu sondă.

Poți folosi un termostat dacă ai o central termică pe gaz, pe lemne, un sistem de încălzire electric prin pardoseală, radiatoare electrice, aparatele de aer condiționat sau ventiloconvectoare.

Pasul 2:

Află care sunt tipurile de termostat

Există mai multe tipuri de termostate, dintre care puteți alege în funcție de preferințe.

Manual: trebuie să schimbi manual temperatura în funcție de cum fluctuează aceasta.

Digital-neprogramabil: Are comenzi tot manuale dar în plus oferă confortul unui afișaj LCD.

Programabil: poți seta un astfel de termostat pentru a schimba automat temperatura în sus sau în jos în timpul zilei, astfel încât să nu-ți mai faci griji.

Telecomandat: poți să-l controlezi de la distanță, este conectat printr-un hub la serviciul de internet al locuinței tale. Îți permite să-l controlezi de la distanță de pe un telefon smart, tabletă sau laptop. Dacă dorești un astfel de termostat este important să te asiguri că acesta este compatibil cu sistemul de operare pe care-l ai pe device-urile tale.

Cu învățare: acesta este cel mai avansat și mai eficient din punct de vedere energetic din noua generație de termostate. Este ca un termostat programabil, dar nu trebuie să fie programat manual. Pe măsură ce îl utilizezi, acesta învață obiceiurile și preferințele tale. Totodată, fac lucruri interesante, de exemplu oferă rapoarte energetice. Acestea pot fi, de asemenea, conectate la Wi-Fi și controlate de la distanță.

După ce te-ai decis asupra tipului pe care-l dorești trebuie să alegi un model. Aici este bine să ții cont de caracteristicile care determină performanța unui termostat și anume: histereza, sensibilitatea și alimentarea.

  • Histereza este diferența de temperatură dintre ceea ambientală și cea setată. Un termostat eficient va porni sistemul de încâlzire când înregistrează o diferență de până la 2 grade Celsius între cele două valori.
  • Sensibilitatea înseamnă acuratețea termostatului. Cele mai multe termostate înregistrează temperatura din grad în grad Celsius dar poți opta pentru unul mai sensibil care sesizează jumătăți de grad.
  • Modul de alimentare – funcționează prin alimentare la priză, fie cu baterii.

Îți recomandăm să achiziționezi un model cât mai performant, în limita bugetului tău, chiar dacă este mai scump merită. Îți vei recupera banii în timp. 

Pasul 3:

Instalarea termostatului

Unde îl montez? Specialiștii recomandă pentru o temperatură confortabilă să montezi termostatul în camera care nu este nici cea mai călduroasă, nici cea mai răcoroasă. Înălțimea potrivită de la podea este de 1,5 metri iar amplasarea trebuie să fie la cel puțin 1 metru de ferestre. 

Cum îl instalez? Instalarea se face conform instrucțiunilor fabricantului. Dacă le-ai citit temeinic și încă ai îndoieli mai bine apelează la un specialist. Dacă nu te-ai speriat atunci urmează întocmai instrucțiunile.

De regulă etapele montării/înlocuirii unui termostat de perete sunt următoarele:

  • Verifică tensiunea termostatului, aceasta trebuie să fie la fel ca tensiunea centralei.
  • Oprește alimentarea electrică de la tabloul central de electricitate pentru a lucra în siguranță;
  • Scoate panoului frontal al vechiului termostat;
  • Verifică cu un tester dacă electricitatea este într-adevăr oprită;
  • Etichetează firele si bornele la care au fost legate;
  • Fă o poză să ai un reper visual despre cum sunt legate firele, este posibil să ai nevoile ulterior;
  • Montează placa de fixare pe perete a noului tău termostat, dacă este diferită de cea a termostatului înlocuit va trebui să dai găuri pentru fixare;
  • Leagă firele la noul termostat corespunzator instructiunilor de montaj;
  • Introdu bateriile potrivite daca termostatul este alimentat cu acumulatori;
  • Porneste alimentarea cu energie electrică.
  • Testează termostatul. Acesta ar trebui să arate temperatura ambientală. Setează cu ajutorul butoanelor plus-minus o valoare mai mare si vei observa, dacă funcționează, că centrala va porni pentru a încălzi camera la temperatura setată. Poți să oprești centrala prin setarea unei temperaturi mai mici decât cea din camera. Pentru cel mecanic se utilizeaza butonul on/off.

Pasul 4:

Alege opțiunile de programare

Dacă ai ales un termostat programabil, mai ai o decizie de luat. Poți să-l personalizezi având la dispoziție o gamă largă de opțiuni de programare. De exemplu, există o opțiune de programare pentru o săptămână întregă care îți permite să setezi temperatura dorită pentru fiecare zi.

Există, de asemenea, o opțiune de programare care-ți permite un program pentru zilele lucrătoare ale săptămânii și un program separat pentru sâmbătă și duminică. Fiecare dintre aceste opțiuni are perioade orare diferite, astfel încât să poți seta temperatura pentru diferite momente ale zilei, dimineața, după-amiaza, seara și noaptea.

Ce tempertură este recomandată să setez?  Tendințele privind temperatura din sufrageriile europenilor arată, conform studiului “Trăind în Europa” al E.ON și Kantar EMNID din 2016, că cei mai mulţi dintre români preferă ca în sufrageriile lor temperatura să fie undeva între 20 şi 23 de grade Celsius.

Termostatul are rolul să-ți ofere confortul dorit, setează deci temperatura pe care o dorești în zilele și intervalele orare când ești acasă și programează termostatul să reducă temperatura când ești plecatpentru a reduce consumul. Nu uita că la o temperatură de peste 20 grade Celsius, fiecare grad în plus înseamnă un consum suplimentar de circa 2% pentru o centrală de gaz.

Surse:

Categorii
Eficiență energetică Energie electrică Gaze naturale

Ce grătar punem în curte?

Imaginea unui grătar plin de bunătăți este un motiv întemeiat pentru întâlnirile cu familia sau prietenii pe terasa unei case, în natură, dar experții au ajuns la concluzia că arderea lemnului și a cărbunelui reprezintă o amenințare pentru sănătatea oamenilor, generând afecțiuni pulmonare și ale inimii.

Utilizarea combustibililor solizi pentru prepararea directă a hranei generează poluanți nocivi ai aerului, iar oamenii respiră o mulțime de substanțe toxice, inclusiv benzen și formaldehidă, potrivit EPA US (Environmental Protection Agency) și Medicinenet. Cea mai mare amenințare sunt particulele fine, care pot agrava simptomele de astm, pot provoca atacuri de cord, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.

Dacă ținem la sănătatea noastră putem să ne bucurăm în continuare de întâlnirile cu familia la un grătar, pentru că avem la dispoziție aparate ce folosesc gazul sau energia ca și combustibil, pentru a ne oferi aceleași rezultate.  

În magazinele de specialitate găsim numeroase tipuri de gratare, dar cel mai important lucru este că un grătar profesional este gândit să funcționeze cu un randament optim, indiferent că este pe gaz sau electric și utilizează la maxim căldura pentru a ne ajuta să obținem o mâncare gustoasă și gătită conform așteptărilor noastre.

Prețurile unor grătare pe gaz sau energie variază de la 800 de lei și pot ajunge la câteva mii de lei, în funcție de producător, dotări etc.

La ce ar trebui să fim atenți înainte de a cumpăra un grătar de grădină:

• Avem o instalație electrică exterioară care să alimenteze un grătar electric?

• Putem utiliza o butelie de gaz în spațiul în care dorim să amplasăm grătarului?

• Avem nevoie de un grătar fix sau utilizăm un aparat mobil?

• Este sigur să folosim un grătar într-un anumit spațiu?

Un lucru foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere în ceea ce privește amplasarea grătarului este distanța față de vecini și direcția vântului, astfel încât să prevenim diverse neajunsuri. Utilizarea capacului de grătar ne poate ajuta în acest sens, dar oricând relațiile de bună vecinătate se întăresc prin invitarea la un grătar.

Surse:

Categorii
Eficiență energetică Uncategorized

Grădina de pe bloc, o soluție de eficiență energetică

În ultimii ani sunt tot mai vizibile preocupărileîn ceea ce privește utilizarea de materiale ecologice, reducerea poluării și a amprentei de carbon, eficiența energetică, îmbinarea inteligentă a funcționalității clădirilor cu latura estică, concomitent cu reducerea impactului clădirilor asupra mediului. Acoperișul verde se încadrează în această direcție și constituie o parte a soluției atât pentru construcțiile noi, cât și pentru cele existente.

Practic, acoperișul verde, similar unei grădini, se realizează prin amplasarea unui strat de vegetație împreună cu suportul de sol, pe terasele sau acoperișurile construcțiilor. În general, greutatea stratului de verdeață variază de la 50 kg/mp până la 200-500 kg/mp în funcție de grosimea stratului de sol.

În funcție de tipurile de plante alese pentru acoperire, aceste învelitori se pot clasifica astfel:

Acoperiș verde de tip extensiv – nu necesită un proces de întreținere special, fiind destul de ușor de îngrijit.  Se va plasa un strat foarte subțire de sol, iar plantele sădite au un grad de toleranță crescută, așadar nu au nevoie de atenție sau de îngrijire specială.

Acoperiș verde de tip intensiv – are un aspect similar cu al unei grădini cu iarbă, copaci și arbuști, fiind necesar un strat mult mai gros de sol.

Dintre avantajele acoperișurilor verzi, putem enumera:

Economia de energie: Un acoperiș verde nu permite iarna căldurii să se piardă, iar în perioadele caniculare, când temperaturile cresc foarte mult, împiedică încălzirea excesivă a locuinței. De exemplu, într-o zi caniculară, cu temperatura de 35° C, temperatura unui acoperiș clasic poate ajunge la 80°, ceea ce nu se întâmplă în cazul unui acoperiș verde.

Protejează membrana acoperișului: radiațiile ultraviolete (UV) slăbesc rezistența și elasticitatea membranei acoperișului, conferindu-i un caracter casant. Stratul de vegetație reduce expunerea directă la razele solare, protejează membrana și îi mărește durata de viață.

Împiedică pătrunderea totală a apei în sol: În cazul unor precipitații abundente într-un interval de timp foarte scurt, acoperișul verde absoarbe până la saturație o parte din apa pluvială, determinând și o întârziere a ajungerii apei la sol, fiind eliminate sau diminuate inundațiile locale.

Dezavantajul principal al acoperișului verde este dat de greutatea acestuia, necesitând amplasarea pe o structură capabilă să îl susțină.

Costurile pentru realizare unui acoperiș verde pornesc de la 50 euro (fară TVA)/mp, însă costul final este influențat de o multitudine de factori: tipul de acoperiș verde dorit (intensiv/extensiv), forma, înclinaţia, cota de înălţime, accesibilitatea acoperișului pe care pe care se montează, precum și eventuale lucrări suplimentare pentru asigurarea preluării în siguranță a greutății stratului de vegetație și a substratului.

Surse:

Categorii
Eficiență energetică Uncategorized

Dilema șoferului: GPL sau CNG?

Reducerea cheltuielilor pentru alimentarea cu carburant este o preocupare pentru mulți români, chiar dacă pandemia a redus semnificativ călătoriile auto pe distanțe lungi. Implementarea unor măsuri de reducere a costurilor se poate observa mai ales în orașele mari, unde timpul petrecut în trafic este considerabil mai ridicat, iar consumurile de carburant pe măsură.

O alternativă adoptată din ce în ce mai mult în România este reprezentată de montarea unei instalații de GPL (gaz petrolier lichefiat) la mașinile alimentate cu benzină, chiar de pe linia de fabricație. Își croiește însă loc și o altă opțiune: CNG (gaz natural comprimat), o alternativă puțin utilizată în România, unde există doar câteva stații publice de încărcare.

Deși sunt multe asemănări între CNG și GPL, în același timp sunt și diferente majore: GPL nu poate fi folosit pe o mașină care rulează pe CNG, iar acest lucru este valabil și invers.

GPL vs. CNG

  • Gazul petrolier lichefiat și gazul natural comprimat sunt combustibili mai ecologici și mai economici comparativ cu benzina.
  • Atât GPL, cît și CNG au arderea curată, cu emisii de particule mult reduse față de carburanții tradiționali, prelungind durata de viață a motoarelor, cu costuri de întreținere scăzute.
  • Ambele sistemele de alimentare sunt sigiliate, în acest fel evitându-se pierderi prin scurgeri sau evaporare.
  • Autovehiculele pe CNG rulează pe o distanță mai mică decât cele pe GPL, deoarece GPL-ul este comprimat ca lichid și are un conținut de trei ori mai ridicat de energie.
  • Costul de reîncărcare cu combustibil este mai mare în cazul CNG, de aceea gazul natural comprimat este folosit mai ales în cazul flotelor de vehicule mari (de ex: autobuze, camioane), în timp ce GPL-ul are o disponibilitate crescută pentru utilizatorii privați.

În România erau înregistrate la sfârșitul anului trecut aproximativ 9,2 milioane de vehicule, din care: 0,5 milioane de remorci și semiremorci, 3,9 milioane cu motoare pe benzină, 4,6 milioane au motorizare diesel și doar 52.000 de mașini sunt electrice sau hibrid, conform Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor . Din datele publice disponibile, nu se cunoaste numărul exact al vehiculelor cu CNG sau GPL, sectorul fiind unul în plină dezvoltare.

Majoritatea vehiculelor CNG provin din străinătate cu instalații montate direct din fabrică sau after-market, rețelele publice de încărcare nefiind disponibile pentru călătorii pe distanțe mari în țara noastră.

În schimb, în România regăsim numeroase zone de alimentare cu GPL, atât în stații peco, cât și companii specializate, dar și numeroase firme care asigură montajul instalațiilor GPL, prețul pentru o instalație fiind de aproximativ 3-4 mii de lei. Sistemele GPL au intervale de service de aproximativ 20.000 km sau 1 an, fiind verificate pentru orice scurgeri, sunt înlocuite filtrele de GPL, realizându-se și o diagnosticare pe calculator.

În general consumul de GPL este mai mare în medie cu 20%, comparativ cu benzina, dar costurile de alimentare sunt mult mai reduse, având în vedere că 1 litru de benzină are o valoare de 5,2 lei, în timp ce 1 litru de GPL este 2,6 lei în România. În Europa, un litru de benzină costă aproximativ 1,5 euro, în timp ce 1 kg de CNG este 1 euro, iar 1 litru de GPL se vinde cu aproximatic 0,6 euro.

Surse:

Categorii
Uncategorized

Un coș de fum bine construit și întreținut te pune la adăpost de incidente nedorite

Atunci când ne construim casa ne gândim în primul rând la arhitectura acesteia, dacă mergem spre clasic sau spre modern, care va fi luminozitatea, ce mobilă și decorațiuni să cumpărăm sau ce sistem de încălzire folosim: centrală pe gaz, pe combustibil solid sau hidrocarburi, ori încălzire electrică. În acest ansamblu, coșul de fum nu trebuie privit ca o anexă la construcție, ci ca parte componentă a sistemului de încălzire. Chiar dacă pare un element nesemnificativ, coșul de fum are o importanță majoră pentru că asigură evacuarea gazelor arse, nocive, și a fumului. Orice eroare de montaj, de îmbinare cu centrala sau o defecțiune a acestuia poate duce la intoxicații periculoase pentru viața noastră.

Coşurile de fum sunt supuse la solicitări de natură fizică şi chimică foarte intense, constând în variaţii mari de temperatură în perioade scurte de timp sau în cazuri nefericite are loc un şoc termic, cauzat de aprinderea depunerilor de funingine şi gudron, soldat cu temperaturi ce pot depăşi chiar şi 1000ºC. Condensul amestecat cu cenușa din coș are caracter acid, puternic coroziv. De aceea, coșurile de fum executate necorespunzător sau necurăţate periodic sunt extrem de periculoase, iar statisticile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență arată că multe incidente se produc din această cauză.

La construcția unui coș de fum, trebuie să avem în vedere mai multe detalii tehnice:

  • Înălțimea – amplasarea să fie cât mai aproape de punctul cel mai înalt al construcţiei; coșul de fum trebuie să depășească cu 1 metru nivelul acoperişului și să se asigurare o înălţimime activă de tiraj de minimum 4 m.
  • Materialele – cele mai folosite sunt inoxul, șamota sau oțelul inoxidabil cu dublu perete, toate acestea cu izolație termică.
  • Diametrul – Dimensionarea secţiunii interioare a coşului trebuie făcută numai de către specialişti, în funcţie de caracteristicile tehnice ale sursei de căldură. Dacă diametrul este prea mare, atunci căldura se va pierde mai repede și va genera și un consum mare de combustibil. Daca este prea mic, atunci va bloca sau va incetini evacuarea fumului.
  • Ramificațiile – fiecare schimbare de direcție a hornului scade capacitatea de aerisire și de aceea se recomandă maximum 3 coturi.
  • Forma coșului ar trebui sa fie mai degraba rotundă (nu pătrată sau dreptunghiulară) deoarece facilitează distribuirea uniformă a fumului pe întreaga suprafață interioară a hornului, dar și curățarea mai ușoară a acestuia.
  • Amplasarea – poate fi la exterior, dar și la interior. La centralele termice în condensare, coșurile de fum se montează în interior. La baza coșului se montează o uşiţă de curăţare termorezistentă şi etanşă.

Proiectarea și construirea coșului de fum se face numai de către specialiști, pe piață fiind firme autorizate în domeniu, costurile fiind de aproximativ 5.000 lei (materiale și manoperă).

Legislația din domeniul construcțiilor și prevenirii incendiilor nu permite, în majoritaea cazurilor, legarea mai multor aparate de utilizare la același coș de fum (centrale, sobe etc.). Doar în cazuri excepționale, cu o dimensionare corespunzătoare și cu materiale speciale, pot fi racordate mai multe aparate care utilizează gaze naturale la același canal de evacuare a fumului.

Un rol foarte important revine întreținerii coșurilor de fum. Recomandarea este ca verificarea şi curăţarea coșurilor de fum să se facă de două ori pe an, o dată obligatoriu înainte de începererea sezonului rece, operațiunile fiind făcute numai de către personal calificat și autorizat.